Dimineți în Cerdac!

Camera cu Arici Galerie Dimineți în Cerdac

Povestea noastră

Cu ani în urmă, am moștenit grădina și căsuța de chirpici care aveau să devină ”Dimineți în Cerdac”. Străbunica Sofica le-a lăsat moștenire fiicei ei Valerica, iar bunica mi le-a transmis mie, uneia dintre cele 2 nepoate. Înlănțuirea tainică dintre femeile diferitelor generații din familia mea și acest loc, se regăsește în detaliile cerdacului și în logo-ul nostru, ambele având ca element central fusul.

Legătura dintre femeie și furca de tors este percepută natural în cultura românilor, torsul și țesutul fiind activități practicate în exclusivitate de către femei. Fusul rămâne un element definitoriu al îndemânării lor de a crea firele de lână sau cânepă, pe care apoi le țeseau, le transformau în veșminte și le împodobeau cu numeroase simboluri ornamentale. Acestei legături îi corespunde și o latură spirituală, femeia fiind văzută de-a lungul timpului ca o continuatoare a vieții care prin darul său, intermediază comunicările între om și Dumnezeu.

"Fusul, prin rotația sa neîntreruptă, mă duce cu gândul la firul generațiilor și la reîntoarcerea noastră, a moștenitorilor, să îngrijim cu dragoste acest loc."

SA POVESTIM

Valerica
În urmă cu mai bine de 6 ani a început să se contureze sub forma unui vis, proiectul nostru de familie care avea să devină căsuța Dimineți în Cerdac. Obișnuiam să mergem în fiecare lună la Piatra Neamț să petrecem câte un weekend cu bunica mea Valerica care rămăsese să locuiască singură în două case după ce restul familiei fie murise, fie ne împrăștiasem prin țară. Avea o vârstă înaintată, nu mai ieșea din casă, așa că îi dăruiam cât puteam și noi, timp petrecut împreună. Stăteam la povești cu ea, mâncam ceva bun și încet, încet am început să ne facem planuri despre cum ar fi dacă am construi ceva peste drum, ”la Bunica Sofica” – casa stră-bunicii care nu mai fusese locuită de zeci de ani și care era înconjurată de copaci bătrâni pe care îi iubesc de când mă știu. I-am spus și bunicii la ce ne gândeam iar ea a fost de acord, ne-a făcut acte ca să ne putem apuca de treabă cât mai repede și a trăit ultimii ani împăcată, cât să vadă casa ridicată.
Sofica

Când am început nu știam aproape nimic despre construcții și am căutat proiectant având o temă de proiectare care suna cam așa: ”Păstrăm casa veche de chirpici, nu tăiem copacii din gradină iar noua casă va avea aspect tradițional nemțean”. Ne-am plimbat mult prin sate, am observat detaliile de arhitectură de la case și de la porți. Din fericire în zona noastră sunt încă numeroase sate nealterate cu case, garduri și curți tradiționale autentice. Era o perioadă când opream des mașina ca să facem poză la un detaliu sau să mergem aproape de câte o casă să vedem mai bine forma acoperișului. Am expertizat casa veche de chirpici și a reieșit că este încă trainică, poate fi păstrată apoi s-a conturat desenul și compartimentarea viitoarei construcții.

Vreo 2 ani am tot făcut planuri, am scos avize și acorduri, timp în care am obținut și finanțarea din Programul Operațional Regional 2014-2020. Cam în același timp am câștigat oarecum neașteptat și un proiect personal: a venit pe lume băiețelul nostru Victor. O aveam deja pe fetița Stanca de 6 ani iar Victor s-a născut la o zi după ce am semnat contractul de finanțare pentru casă. Partea tehnică a fost o continuă provocare atât pentru arhitect cât și pentru executanți. Materialele folosite pentru extinderea casei trebuiau să fie compatibile cu căsuța de chirpici pe care o luau în brațe, prinderea între cele 2 structuri s-a făcut cu un material fascinant – betonul de cânepă și a necesitat o manoperă foarte migăloasă. În curtea casei vechi erau mai mulți copaci bătrâni. Păstrarea lor a fost o aventură începând de la fundație care a fost gândită ca un puzzle subteran din mai multe elemente ca să reteze cât mai puțin din rădăcini și până la ridicarea pereților noi făcută cu o macara manevrată printre crengi.
Au urmat finisajele pe care am vrut să le facem cu lut cum era odată în casa bunicii. Am făcut probe de lut din mai multe locuri și am descoperit rețeta cea mai bună de tencuială cu materialele de la fața locului. Lutuitul este o activitate extrem de plăcută la care ne-a plăcut să participăm și noi cât am putut. Odată cu tencuielile s-a realizat și soba cu pat încălzit. Ca și întreaga casă, soba are aspect tradițional dar este o bijuterie de arhitectură și inginerie. Este o sobă eficienta – un singur braț de lemne ține soba caldă 24 de ore! Ne-am dorit să eficientizăm din construcție toate consumurile și ne dă o satisfacție suplimentară să observăm acum când am dat casa în folosință că se poate și chiar am reușit.
Povestea noastra - Dimineti in Cerdac

Putem spune că acesta a fost și este un proiect de familie extinsă. Am primit mult ajutor și înțelegere de la familiile noastre iar faptul că ne-au fost aproape a făcut posibilă finalizarea lui într-o perioadă grea. Numele ”Dimineți în Cerdac” ni s-a arătat prin septembrie – noiembrie 2021 când aproape terminasem cu șantierul. Pentru noi, sugerează un nou început iar pentru oaspeții noștri am vrea să fie un indiciu către perfecțiune a momentelor care pot fi petrecute aici dacă se conectează la frumusețea și căldura locului.

Noi suntem Lavinia și Horațiu și vă așteptăm cu drag să treceți pragul căsuței cu cerdac verde!

Sunteți gata de aventură?

Începeți să prețuiți ce este frumos chiar de astăzi!

 

Casa Dimneti in Cerdac