Bine ați venit la casa Dimineți în Cerdac!

Valerica a fost bunica mea de pe tată. Ea mi-a dat de când trăia proprietatea, cu încredere că n-am să vând, ci am să fac acolo ceva frumos.

Bunica a trăit doar vremuri tulburi: tranziția la perioada comunistă, comunismul în toate fazele lui și perioada post-revoluție. În tinerețe i-a plăcut să învețe și cu o voință de fier, a făcut mai multă școală decât tot neamul ei la un loc, până când familia i-a fost ”băgată la chiaburi”. Pe la 18 ani s-a terminat cu învățătura și a trebuit să se mărite cu unul dintre feciorii fierarului din sat. A avut însă grijă ca fiul ei să aibă parte de învățătură mai multă și să continue ce nu a putut termina ea în tinerețe. De la ea știm poveștile familiei pe care le împart cu voi.

Camera Valerica este umbrită de un cireș bătrân care înflorește splendid primăvara iar prin iunie se umple de cireșe amare delicioase!

Camera din dreapta de la mansardă este camera Dănuț, numită așa după băiatul blonduț și zglobiu care a copilărit în grădina asta acum vreo 70 ani. Singur la părinți și singurul nepot din ogradă, abia îi ajungeau ditamai curtea, ulița și prundul din vale pentru câte năzbâtii îi treceau prin cap. Ceva din locurile acestea unde a râs și a crescut fericit s-a strecurat pentru totdeauna în caracterul minunat al adultului pe care avem să îl cunosc eu mai târziu: tatăl meu.

Camera Dănuț este amplasată în oglindă fată de camera Valerica și are access direct la zona de relaxare din mansardă, unde puteți sta la povești seara fără a-i trezi pe cei care merg primii la culcare.

Camera cu Arici este construită din cărămidă groasă de chirpici făcută de stră-bunica mea acum aproape 100 de ani, legată de casa nouă cu beton de cânepă și finisată doar cu materiale naturale. Era pe vremuri ”camera cea bună” care se deschidea numai de Sărbători când umbla preotul să sfințească casele creștinilor.

Bun, bun dar care e treaba cu Ariciul? Pe dumnealui vă invit să îl descoperiți când vă cazați la noi! A fost desenat de talentata noastră prietenă și desenatoare – Cristina Mureșan-Toth având ca inspirație mutrița veselă a lui Vic – o minune de băiat care a venit în familia noastră exact pe când începea să ia ființă și proiectul casei Dimineți în Cerdac.

Ca și Camera Sofica, acest spațiu oferă un confort termic deosebit și acces la experiența autentică de a vă bucura căteva zile petrecute în casa bunicilor de altă dată.

Pe când eram copilă veneam adeseori la Piatra Neamț dar se numea că ”mergem la Bunica Sofica”! Sofica era de fapt stră-bunica mea, și o cunosc mai mult din poveștile care au dăinuit după ce ea s-a stins pe la vreo 90 și ceva de ani. A fost copil promis la Mănăstire, dar firea fetei a dovedit că nu ăsta îi era destinul. L-a păstrat pe Dumnezeu în suflet dar s-a întors în lume, și-a clădit gospodărie și familie iar după ce a rămas văduvă, a continuat să țină singură crâșma satului și pământurile agonisite. Comuniștii i-au confiscat aproape tot așa că a muncit mai departe ca bucătăreasă pe la nunți și a făcut singură cărămida de chirpici din cele 2 camere armonios integrate și lipite în construcția extinsă cu beton de cânepă.

Camera care îi poartă numele este cea unde și-a trăit cuminte bătrânețile, bucurându-se de grădina ei frumoasă, de un pahar de vin bun și un joc de table. În amintirea ei, camera Sofica este una prietenoasă cu toți bunicii: e la parter, nu are praguri, are o rampa de acces în fața intrării principale iar baia alăturată este amenajată pentru persoane cu dizabilități.